Un blog cu suflet, “Traian Lupu’s blog”

 

 Am consacrat acest site generaţiilor de copii din clasele de gimnaziu ale Şcolii nr.5 “Gala Galaction“, municipiul Mangalia, România, pe care i-am îndrumat din 1990 până în toamna anului 2010…  

 Multe alte desene care au fost trimise la diverse concursuri naţionale şi internaţionale pe parcursul anilor s-au transformat în premii şi diplome pentru şcoală, pentru România.

Unii dintre aceşti minunaţi copii au ajuns între timp la rândul lor creatori de Frumos: arhitecţi, designeri, proiectanţi, sau Educatori de artă. Altora care nu au îmbrăţişat neapărat asemenea cariere, mă bucur că am reuşit să le insuflu dragostea pentru Frumosul artistic şi bunul gust.


Vă prezint mai jos rândurile pline de simţire pe care le-am primit de la două din fostele mele eleve:

Sunt fericită. Sunt fericită pentru că în aceşti patru ani pe care i-am petrecut împreună la şcoală, aţi reuşit să deschideţi încă o fereastră în inima mea,  care m-a împins să-mi exprim sentimentele într-un mod foarte frumos: desenul. Aţi fost singurul profesor care a reuşit să câştige dragostea colegilor mei, care nu se lasă impresionaţi de nici un fapt şi de nici o vorbă a celorlalţi  profesori.

Dumneavoastră sunteţi un om special şi vreau să vă mulţumesc pentru toate lucrurile frumoase spre care m-aţi îndreptat.    Am cunoscut o altă lume, a frumosului şi a basmului.

O lume mai caldă, în care mă pot refugia mereu când sunt supărată şi nu mai pot să suport nişte oameni reci şi fără inimă.

Cu toate că în liceu mă voi axa mai mult pe limba engleză, voi continua să desenez, amintindu-mi mereu de acel Om deosebit care m-a ajutat foarte mult, chiar dacă nu şi-a dat seama: Profu’ de desen…”

Cu respect, L. C. (10 decembrie 2004)

“Nu renunţa niciodată la vise”

Paulo Coelho.


Domnule profesor,

Am văzut rezultatele remarcabile ale copiilor de la Şcoala nr.5 “Gala Galaction” şi expoziţiile foarte frumoase de desene de pe site-ul şcolii.

Cu aceeaşi căldură cu care m-aţi încurajat pe mine să-mi urmez drumul, vă rog să îi călăuziţi şi pe aceşti copii să şi-l urmeze pe-al lor.

Eu am continuat să studiez desenul şi, în momentul actual, sunt studentă în anul 2 la Facultatea de Arhitectură a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti.

Mi-ar plăcea să mai aud despre copiii de la Şcoala nr.5 din Mangalia şi de rezultatele lor, sub îndrumarea profesorilor minunaţi de la această şcoală.

Vă mulţumesc pentru încurajări si vă urez mult succes în continuare!

Fosta dumneavoastră elevă,

Radu Cerasela. (09.03.2008)


Este cea mai mare bucurie pentru un dascăl să primească asemenea răsplată pentru tot ceea ce a făcut întru cultivarea Frumosului artistic şi Adevărului la elevii săi!

Veţi vedea  în lucrările reproduse pe blog  sau în albumele „Pro Artis” de pe Gmail stropii de lumină din sufletul micilor plasticieni de la malul Mării Negre.

 


A meritat efortul celor aproape 42 de ani la catedră !

“Oamenii cu suflet de artist se bucură nespus de mult atunci când primesc drept recunoştinţă vorbe frumoase, flori şi… aplauze!”.


Le mulţumesc tuturor celor care mi-au fost aproape în toţi aceşti ani: bunei şi dragei mele soţii Elena, copiilor noştri – Alina, Dana, Adrian, lui Marius şi minunaţilor noştri nepoţei gemeni Tudor şi Adrian, precum şi Georgianei.

Gânduri bune pentru colegele şi colegii de la Şcoala “Gala Galaction” din Mangalia.

Mulţumiri tuturor prietenilor pe care nu pot să-i nominalizez aici, dar care, fiecare în parte, au contribuit la “realimentarea bateriilor mele”, ori de câte ori a fost nevoie…

Voi continua,

Traian Lupu, profesor.


P.s. Iată ce frumos mail am primit recent de la o altă fostă elevă a şcolii noastre, care calcă pe urmele Ceraselei şi ale altor elevi de-ai mei, astăzi arhitecţi de valoare:

Stimate domnule profesor,

M-am bucurat foarte mult ca ne-am intalnit astazi prin oraş. Chiar vroiam sa trec pe la scoala intr-o zi, sa mai vorbesc cu dumneavoastra si sa va multumesc pentru sustinerea acordata in timpul in care eram eleva a scolii “Gala Galaction”. M-ati ajutat sa capat incredere in mine si, incet, progresele au inceput sa se vada. Desenul este cea mai mare pasiune pe care o am. Atunci cand desenez, nu mi-e sete, nu mi-e foame, nu cunosc pe nimeni; daca as putea, as desena incontinuu. As face 2 min. pauza pentru o ciocolata, atat:) Desenul este lumea mea, iar un creion… coechipierul meu. Am atasat cateva poze cu desene pe care le-am facut in acest timp. Nu mai am prea multe, le-am facut cadou:) Mi se umple inima de bucurie cand cineva zambeste, doar uitandu-se la un desen de-al meu. E cea mai mare rasplata.

Va multumesc din suflet!

Cu respect,

Silvia-Loredana Cireasa

11.06.2010


Advertisements

One thought on “Un blog cu suflet, “Traian Lupu’s blog”

  1. Stimate Domn,

    Tin sa va multumesc pentru ideile impartasite si ma simt onorat pentru ca am avut sansa de a schimba cateva opinii cu dumneavostra.
    Simplul fapt ca “acolo, undeva” mai exista oameni cu adevarat romani si carora le pasa de semenii lor ma intareste si imi da mie personal PUTEREA de a merge mai departe.
    Dumnezeu sa va binecuvanteze pe dumneavoastra si familia dumneavostra si fie ca pe viitor eforturile pe care le depuneti pentru ajutorul semenilor dumneavostra sa va fie rasplatite pe masura.

    Cu stima si respect,
    Marian Tarpan.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s