I. PERIOADA 1985 – 1991, Casa de cultură
La Casa de Cultură din Mangalia am iniţiat şi organizat, în anii 1985, ‘86, ’87 şi 1988, Tabere de creaţie plastică, cu participarea studenţilor de la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti şi Societatea profesorilor de desen din România. Atunci au fost donate oraşului mai mult de 70 de lucrări de pictură şi grafică, destinate unui viitor Muzeu de artă contemporană la Mangalia, care ar putea purta numele renumitului pictor român Ion Biţan, născut la Limanu.
Printre alte activităţi cultural-artistice, am înfiinţat şi Cursul de artă plastică – pictură şi artă decorativă de la Casa orăşenească de cultură Mangalia, împreună cu fostul meu coleg de facultate, pictorul Ion Cârjoi din Deva. ( Iar, ca o informaţie aparte, una dintre fostele noastre cursante este acum profesoară de educaţie plastică la o şcoală din oraş…).
În paralel, având şi o pregătire muzicală – (am învăţat vioara de la şapte ani de la maestrul Michael Braun din Biled-ul meu natal, am cântat în tinereţe la Timişoara, în mai multe formaţii studenţeşti de muzică rock la chitară şi baterie şi, separat, la vioară, în Ansamblul Casei de cultură a Studenţilor din Timişoara), am pus instrumentele în mâinile mai multor generaţii de copii (sau chiar ale colegilor cadre didactice din cele două localităţi), învăţându-i să cânte la chitară, vioară, mandolină şi la instrumente de percuţie. Mulţi dintre aceştia şi-au alcătuit la rândul lor formaţii cu care au cules laurii succeselor pe scenele judeţului şi ale ţării.
Ce pot să mai spun altceva, decât că nu am făcut altceva decât să-mi îndeplinesc o datorie firească de locuitor al Mangaliei şi, vremelnic, conducător al instituţiei-fanion de cultură a oraşului, pe vremea aceea…
Printre altele, organizasem pe lângă Casa de cultură, în 1990, un Ansamblu folcloric exceptional, împreună cu dansatorii de la Neptun instruiţi de regretatul Petrică Oiţă şi cu renumiţii instrumentişti Nicu şi George Călin şi ceilalţi virtuozi, cu solişti vocali din Mangalia şi susţineam câte trei spectacole pe seară, la Cramă, la Calul Balan şi la Popasul căprioarelor, în Neptun, pe lângă spectacolele curente de la sediu sau în deplasare prin alte localităţi din judeţ.
Sau, Corul de femei şi alte formaţii artistice, ori cursuri de toate genurile şi spectacole, multe spectacole proprii sau turnee cu formaţiile “Progresiv TM” sau cu “Semnal M”, care ne ajutau la autofinantarea institutiei. Vara, Casa de cultură găzduia zi de zi, seară de seară, spectacole prezentate de instituţii profesioniste şi de amatori din ţară şi tot noi coordonam şi spectacolele din grădinile de vară din sudul litoralului, plus că reuşisem să organizăm câteva discoteci în care se vindeau bilete de la Casa de cultură…
Tot atunci am reuşit să înfiinţăm Teatrul popular la Mangalia, cu “patalama” oficială de la omonimul Ministerului Culturii de acum, cu repertoriu permanent… În memoria multor amatori de teatru din Mangalia, sunt sigur că au rămas piesele “Bill optimistul, sau idilă newyorkeză” a lui Paul Everac, cu care am obtinut Locul I pe ţară şi titlul de Teatru popular, in regia excepţionalului regizor amator Tudorel (Relu) Lupu, tânăr inginer în Şantierul Naval 2 Mai Mangalia, pe vremea aceea, sau, “Generalul si inamicii”, o altă piesă regizată şi interpretată de acelaşi Relu Lupu, avându-i ca parteneri de scenă pe Adriana Puţureanu, un talent extraordinar, pe Elena Zaharia, Iuliana Bugu, sau pe actualul ministru secretar de stat în turism, Cristian Bărhălescu, elev de liceu pe atunci şi pe directorul de acum al instituţiei, Viorel Chiurtu…
Ar fi de amintit si de scris despre Concertele simfonice educative pe care le-am organizat în mod gratuit pentru elevii din şcolile şi liceele mangaliene, dar, dintre toate activităţile, mi-au rămas la suflet cel mai mult Taberele de pictură pe care le-am organizat la Mangalia în anii aceia, ca director al Casei de cultură, cu gândul de a înfiinţa la Mangalia un Muzeu, sau măcar, o secţie de Artă Contemporană, care, sunt speranţe să se facă în actuala legislatură locală, pe lângă Muzeul de Arheologie “Callatis”.
Galerie foto:
(Dragi vizitatori ai blogului, dacă deţineţi fotografii sau alte materiale documentare despre activităţile de la Casa de cultură Mangalia din acea perioadă, m-aş bucura tare mult să le scanaţi şi să mi le trimiteţi pe mailul de contact, pentru a completa galeria foto. Vă mulţumesc, anticipat).
II. CETATEA: 1996 – 2012
Iniţiator şi membru fondator, primul vicepreşedinte al Fundaţiei „Callatis’96”, de pe lângă Primăria Mangalia. În anul 1996, fiind consilier municipal în Consiliul local, am avut iniţiativa înfiinţării acestei fundaţii cu caracter umanitar şi cultural-artistic, pentru sprijinirea unor activităţi specifice. (Vezi Greenport 1998).
În anii 1997-1998, în aceeaşi calitate de consilier municipal, am lansat şi susţinut în cadrul comisiei de cultură şi în plenul Consiliului municipal ideea unui eveniment muzical anual organizat în perioada estivală, cu aportul profesioniştilor, la Mangalia, în sensul depăşirii etapei de amatorism local în care „se scăldau” manifestările culturale estivale organizate până atunci… (Şi, aşa s-a născut Festivalul „CALLATIS”…).
Tot atunci am susţinut şi ideea realizării unui ansamblu sculptural dedicat memoriei eroilor locali căzuţi în cele două războaie mondiale, solicitat de veteranii militari, sub forma unei tabere de creaţie cu tineri absovenţi ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Sculptură. Propunerea a fost preluată de Consiliul municipal şi Primărie şi transformată în actualul Monument al Eroilor de pe platoul aflat în faţa Casei municipale de cultură Mangalia şi astfel Daniel Divrician, specialist în metal a creat Poarta Luminii, Doru Nuţă, sculptor – Altarul şi Adrian Dumitru, ceramist – Înălţarea.
http://www.youtube.com/watch?v=qzAqnZAu2Xs&feature=related
Membru fondator, vicepreşedinte 2005-2006 al Clubului Rotary Mangalia, coordonator de proiecte comunitare. În “echipa Rotary”, am pus umărul la reuşita proiectelor comunitare prin care Clubul a adus câteva granturi în valoare de aproape 60.000 USD din care s-au procurat două mese chirurgicale noi cu monitoarele necesare şi paturi pentru Spitalul municipal din Mangalia.
Pentru spitalele şi sanatoriile din Mangalia şi din judeţul Constanţa, Clubul Rotary Mangalia a adus în 2008, prin contribuţii personale şi sponsorizări externe, aproape 170 (una sută şaptezeci) scaune noi cu rotile.
Tot în această asociaţie comunitară, în anul 2005, am reuşit prin intervenţie personală, alături de ceilalţi colegi, să aducem apa potabilă şi să amenajăm un grup sanitar la Şcoala generală din satul Cotu Văii, comuna Albeşti !
La acţiunile de acest gen s-a adăugat o bursă de studii pentru o fostă elevă a şcolii noastre, Luminiţa Andrei, studentă la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, în prezent o soprană cunoscută pe plan naţional şi internaţional
http://mangalia.rotary2241.org/programe.php
III. ŞCOALA
Despre activitatea de la catedră și cea de coordonator de proiecte comunitare, vă invit să citiţi postarea “Patru decenii dedicate Şcolii şi Cetăţii“.
Un blog cu suflet... 